MIHAI STOICA

TÎRGU MUREŞ

Sunt, înainte de toate, fotograf și de scurt timp și profesor de fotografie. Am fost și sunt fotograf de mai bine de 35 de ani. Pentru mine fotografia și fotografiatul nu a fost niciodată „doar un job” sau un „un hobby", ci mai de grabă o formă de a înțelege lumea și de a păstra ceea ce timpul ar șterge inevitabil.

Am îndrăgit fotografia încă din copilărie. La început m-a atras latura tehnică: aparatele foto, mecanismele lor, filmul fotografic, laboratorul și procesul prin care o imagine prindea viață pe hârtie. Mai târziu, în anii de liceu, am început să descopăr o dimensiune mult mai profundă a fotografiei. Am realizat că valoarea unei imagini nu stă doar în claritate sau în perfecțiunea tehnică, ci în alegerea acelui moment unic în care apăs declanșatorul. Este ceea ce Henri Cartier-Bresson numea atât de sugestiv „Momentul Decisiv, pe care dacă nu l-ai surprins va fi peirdut pentru totdeauna.”

Astăzi, fotografia s-a schimbat enorm. Trăim într-o epocă în care aparatul digital, telefonul mobil și tehnologiile moderne au accelerat totul. Putem realiza în câteva minute sute de imagini pe care altădată le-am fi făcut cu grijă pe parcursul unei întregi zile. Fotografia a devenit mai accesibilă ca niciodată, iar numărul imaginilor create zilnic este uriaș.

Tocmai de aceea consider că rolul fotografului este astăzi mai important ca oricând. Dacă în trecut provocarea era să obții o fotografie bună, în prezent provocarea este să alegi și să creezi imagini cu adevărat valoroase într-un flux continuu de fotografii. Unele dintre acestea capătă o puternică valoare artistică, exprimând emoții, idei și viziuni personale. Altele au o valoare documentară de neînlocuit, devenind mărturii ale unor locuri, evenimente sau transformări ale societății. Iar multe dintre ele sunt pur și simplu fragmente din viața noastră, momente aparent obișnuite care, odată cu trecerea anilor, devin neprețuite.

Cred că fotografia contemporană are această forță extraordinară: nu doar conservă amintiri, ci le transformă în repere vizuale durabile. Imaginile nu mai trăiesc exclusiv în memoria noastră; ele devin parte din arhive personale, colecții, expoziții sau portofolii fotografice care spun povestea unei vieți, a unei comunități sau a unei epoci.

După mulți ani petrecuți atât în spatele aparatului de fotografiat, cât și la catedră, continui să cred că esența fotografiei a rămas aceeași. Tehnologia s-a schimbat, viteza cu care lucrăm a crescut, însă ceea ce face o fotografie memorabilă rămâne capacitatea fotografului de a observa, de a înțelege și de a surprinde acel moment unic care nu se va mai repeta niciodată în aceeași formă. Acesta este adevăratul „moment decisiv”, la fel de actual astăzi precum era în vremea lui Cartier-Bresson.